Idei aleatorii

Ceva frumos

2012-02-09T22:55:00.007+02:00

Ca fiecare dintre noi, am și eu părți sensibile :). Iată poezia pe care am citit-o de muuulte ori când eram mică, pe care o auzeam la casetă și pe care mi-o amintesc și acum cu drag. E cam lungă, dar merită.

Tu ești... (de George Șovu)

Tu eşti tăcerea credinţelor mele
Pe care le risipesc şi le adun din nou în mine,
Cu fiecare cuvânt ce te cheamă
Cu fiecare surâs ce te-aşteaptă.
Tu eşti un ochi deschis
Spre întunericul sufletului meu,
Sub ploapa căruia se zbat
Vonurile însangerate ale visurilor.
Tu eşti poate însuşi dragostea mea
Care crede numai în tine,
Limpezindu-şi apele
În frânturile surâsului tău.
Îţi port uneori paşii în priviri
Şi surăsul în joc de petale,
Îţi darui zambete şi-ţi fur amintiri
Ascunse în şoapte domoale.
Sunt zâmbet şi lacrimi pe-acelaşi obraz
Sunt râs şi durere şi vise,
Sunt pusă pe şotii şi-s plină de haz
Şi-s tristă de genele-nchise
Sunt basmul frumos dorit de un copil
Sărutul furat la-ntâmplare
Sunt scrisul stângaci în nopţi de april
Sunt prima şi ultima floare
Sunt mâinile tale duioase şi reci
Sunt noaptea ce nu o poţi rosti
Sunt visul purtat în gand de-amândoi
Sunt miezul de noapte şi norii de zi.
Eu sunt un zbor frânt
O melodie de aripi neterminată,
Un pas desculţ pe o plajă fierbinte
Un zâmbet pierdut în râsul tau.
Eu sunt o scrisoare de dragoste
Deschisă dar niciodată citită,
O mână alunecând pe un pian
Într-o simfonie a cuvintelor nerostite.
Eu sunt o fereastră deschisă
Spre zborul viselor tale,
Dar geamurile mi-au înghetat fără rost
În ierni de aşteptare.
Tu eşti dimineaţa albă care-şi lipeşte
Trezirile reci şi moi de geam,
Tresărindu-mi tăcut în perdele
Ştiind că tu eşti tot ce am.
Tu eşti soarele cu fruntea fierbinte
Stinsă într-un apus de nedesluşit,
Rostagolindu-şi visator chemările
Spre alte chemări.
Tu eşti cu ochii umezi
De surâsul stelelor,
Ce tremură adânc de dureros în mine
Cand şoaptele mele ţi le daruiesc.
Tu eşti noaptea cu iubiri necunoscute
De nimeni înaintea mea,
Care te stăpanesc şi pe care
Încerc îngenunchiat să o aleg în cuvinte.
Tu eşti primăvara cu inimi înflorite
Răsfirand crengile de cais,
În fiecare fereastră
A ochilor mei înfriguraţi care te aşteaptă.
Tu eşti răsuflarea de foc
A macilor lui August,
Ce-mi îngenunchiază furtunile
Cu tot atâtea răsărituri pentru iubirea Ta.
Tu eşti ploaia copacilor
În tremurul serii de toamnă,
Şi cantecul meu
Te leagănă în braţe mângâietoare.
Tu eşti iarna cea pustie
Ce mă frange în fiecare despărţire,
Cu ochi străini şi plecări nedefinite
Spre ţărmuri stinse de dor.
Tu eşti lumina din fiecare floare a grădinii mele
Care se infioară sub numele tău,
Şi-şi înalţa miresmele
În sonoritatea albă a unei chemări.
Tu eşti tăria ce se ridica în copacii mei
Şi le înfloreşte crengile,
În ciorchini grei de culoare
Cu un zambet copilăresc.
Tu eşti cerul meu senin
Spre care-mi întorc cu dragoste privirile,
In fiecare noapte cand caut raspuns întrebărilor mele
Dincolo de fărâma de lună oprită în geam.
Tu eşti pasul nehotărât
Al străzilor mele înfrigurate,
Din dimineţile când te aşteptam
Cu aripi înălţate în zbor şi ochii înlacrimaţi de durere.
Te iubesc cum iubesc dimineţile
Pure şi adevarate care-mi urcă-n vine,
Ca un cantec închis in trupul meu
Ce se aude mereu de dorul tău.
Te iubesc cum iubesc florile
Ce-şi înalţă culoarea sub ochii,
Unui albastru imens
Şi greu de stralucire.
Te iubesc cum iubesc cerul
Sprijinit pe frunţile noastre,
Ca un cantec uriaş de mâine
Ce ne uneşte visurile.
Ma întreb de-i cu putinţă
Ca tu să mă iubeşti
O ! Tu cea cu ochii
Atât de limpezi şi frumoşi.

Revolte si alte asemenea fatarnicii. Proba de naivitate

2012-01-18T13:55:00.002+02:00

De cateva zile, e haos in tara. Cel putin, asa se spune. Toata lumea este agitata, se discuta despre proteste, se trucheaza poze pe net cu Basescu si Boc, nu te mai poti uita la televizor ca se difuzeaza aceeasi stire... La serviciu, tot felul de oameni isi dau cu parerea despre aceste revolte. Eu ii ascult, ii aprob si.. Cam asta-i.
Nu sunt o credula, in cele mai multe cazuri. Insa, duminica treceam prin Piata Unirii si erau vreo 300-400 de oameni adunati, urland tare "Jos Basescu!". Cei mai multi dintre ei, oameni batrani, abia-si taraiau zilele. Marturisesc ca in sufletul meu, m-am bucurat. Am avut o multumire interioara pentru initiativa, pentru ca a iesit cineva in strada si a avut curaj sa zica ca e nasol in Romania. Multora le-a ajuns de mult timp cutitul la os, dar tac si sufera in continuare. Noi, romanii, ca natiune, avem o capacitate de acceptare foarte dezvoltata.
Bucuria insa nu a durat decat 5 minute. Am luat tramvaiul 13 sa urc spre Copou si am prins cateva fragmente din discutia a doi batrani... "Bine s-a mai orientat Vasile asta. Uite, s-a inscris la partid si acum are ce face.. iese in strada cu vecinii, astia ii dau mancare, bautura, o duce bine. Ba ii mai ramane sa duca si acasa. Bravo lui!"
Nu reusesc inca sa imi definesc care tristete era mai puternica... ca am fost naiva cu 5 minute mai devreme sau ca am ajuns asemenea zile, in care batranii ravnesc la mancarea primita de la burtosi.

Am o nouă pasiune

2011-11-13T14:39:00.003+02:00

Da, am o nouă pasiune care îi cântă mai ales pe cei din jurul meu. Nu cere timp prea mult însă cu siguranță va cere o dietă în curând.
Îmi place să pregătesc sucuri naturale. Încerc tot felul de combinații de fructe, pun și puțin alcool, gheață pisată, miere.. orice, numai să dea un gust bun. După ce am terminat de probat sortimentele, am început să combin fructele în cantități diferite. O nebunie de gusturi. Mă bucur tare când iese un suc bun și le place și alor mei :). În plus, simt cum capăt o încărcătură de energie după fiecare pahar băut.
Poate în curând îmi deschid o gheretă la parter, să vând sucuri pentru pășcăneni...

Roata e mereu rotundă

2011-10-23T12:47:00.003+03:00

Mulți dintre noi nu apreciem oamenii de lângă noi. Sau îi apreciem prea mult. Viziunea obiectivă e destul de greu de obținut, mai ales când timpul naște sentimente și dă curs obișnuinței. Personal, am trecut prin destule, am învățat să fiu mai matură, să accept mai ușor dezamăgirile și mai ales, să nu sper la prea multe de la o persoană. Pentru că fiecare, în felul său, e limitat de împrejurări.
Observ în jur tot soiul de comportamente și atitudini. Sunt detașată și le analizez la rece. Ceea ce nu au aflat prea mulți e că roata se învârte. Atunci când râzi de un om, cu siguranță, la un moment dat, cineva va râde de tine. Sau mai poetic.. nu fă un om să plângă, pentru că ai să plângi înzecit. Citisem asta într-o carte, acum mult timp. Pe moment nu am dat atenție, dar am reținut aspectul și în timp, mi-am demonstrat că e real.
Am văzut bărbați care au înșelat, apoi au fost înșelați de cea pe care nu au înșelat-o, ba au iubit-o sincer. Am văzut persoane care s-au crezut miezul din dodoașcă, mândre de banii pe care îi aveau, apoi i-am văzut prietenoși, cu coada între picioare și buzunarele goale. Am văzut oameni care au suferit, apoi le-a dat viața atâtea bucurii că abia făceau față.
Așadar, toate se întorc. Eu aștept. :)

E important..

2011-09-02T21:23:00.006+03:00

... Sa ne rupem de ceea ce am avut si sa construim altceva.

"E important sa lasi anumite sa treaca. Sa le dai drumul. Sa te desprinzi de ele.Oamenii trebuie sa inteleaga ca asa e viata, uneori castigam, alteori pierdem. Nu astepta sa ti se dea ceva inapoi, nu astepta sa ti se recunoasca efortul, sa ti se descopere geniul, sa ti se inteleaga iubirea. Incheie niste etape. Nu din orgoliu, din neputinta sau mandrie, ci pur si simplu pentru ca acel lucru nu se mai potriveste cu viata ta. Inchide usa, schimba discul, fa curat in casa, sterge praful". - Coelho

Nostalgie. Mi-e dor..

2011-08-29T20:57:00.005+03:00

Înainte de toate, introducere. Sunt Ioana și sunt răcită, în august. Da, sunt răcită pentru că mi-a fost frig la un grătar în deplasare și am răcit. Cred că am răcit pentru că am transpirat de la alergatul din calea albinelor... multor albine!
Nimic prea nou în viața mea, deși cărțile sunt făcute pentru planuri mari. Eu nu dorm niciodată. Aștept cu interes deznodământul, care oricum va avea loc până la începutul anului universitar. Atunci mă voi putea decide ce am de făcut, de învățat, de lucrat și în ce localitate rămân.
Momentan mă bucur de ultima săptămână la Actualitatea. Ca orice ultimă sută de metri.. trece anevoios. Nici vorbă că nu mi-ar fi dragă meseria, dar aștept finalul. Eu mă grăbesc, așa îmi zice și mama mereu. Ca furtuna, nu aștept să își strângă oamenii lucrurile de pe afară... mă grăbesc, vreau să trec la alt nivel, vreau mai mult, am nevoie de mai mult. În rest, sunt aceeași, pusă pe șotii, care se complică, care pune capcane și mai cade uneori în propria plasă.. dar mă bucur de viață. Am de toate cu o excepție, astfel că în timpul liber îmi permit să mai văd un film, să mai citesc o carte sau să ies în oraș cu prietenii. E bine așa... Constat că toate au rolul lor în viață, devenim dependenți de destin. E un fel de rutină a oamenilor maturi.
Și totuși... Mi-e dor de unii dintre voi, de nebuniile din facultate, de zilele lungi și nopțile fără somn. Mi-e dor să dormim câte 5 într-un pat și să fim fericiți. Mi-e dor să mergem la munte, să îmi fie frig, dar să mă încălzesc cu atmosfera din cabană. Mi-e dor de o îmbrățișare sinceră și de o înjurătură drăgăstoasă. De Copou, de plimbări și prezentări. De proiecte. De mâncarea lui Marius. De Alex, când e bolnav. De Andreea, când se amețește.. De Diana, care a avut grijă de mine la beție.. De Oana, pe care am văzut-o în Borsec și bea ciocolată caldă???... De Dincă, care a spălat covorul în urma mea.. Și de voi toți, așa cum am fost, buni sau răi, pentru că însemnați atât de mult în amintirea mea.. :)
Pare cam devreme, dar deja mi-e dor... de gașca Deosebiților.

Kandia cu lapte şi cuvinte

2011-08-10T10:55:00.002+03:00

Sunt o fană a dulciurilor, o recunosc deschis. Cel mai mult îmi plac jeleurile, bezelele şi ciocolata. Obişnuiesc să cumpăr ceva diferit mereu, pentru că mă plictisesc de aceeaşi aromă, acelaşi gust. Nu prea îmi place ciocolata cu lapte, însă acum vreo 2 zile am fost pe la mama la serviciu şi m-a servit colega ei cu ciocolată cu lapte Kandia. Am avut surpriza să observ că fiecare pătrăţică de ciocolată are câte un cuvânt scris. Exemple: Emoţii, Iubire, Sensibilitate, etc.
Mi s-a părut o idee frumoasă şi cred, nu foarte costisitoare pentru producători. Drept urmare, mi-am cumpărat şi ieri o ciocolată Kandia cu lapte pentru că voiam să mănânc puţină Tandreţe...

Castelul și înghețata

2011-07-31T10:44:00.003+03:00

Cu toții vrem să urcăm trepte, să accedem, să fim așa cum ne-am imaginat că putem fi. Însă drumul e anevoios.
Dacă vreau o înghețată, îmi schimb hainele, ies din cameră și pornesc spre magazin, de unde mi-o pot cumpăra. Dar când ajung, observ că magazinul e închis. Da, e trist și doare că în acest moment, nu mai depinde de mine. Celelalte magazine sunt așa departe și parcă am obosit să merg, să caut, să îmi doresc o simplă înghețată...
Uit de înghețată și mă apuc să construiesc un castel de nisip. E cald, vântul nu bate, iar castelul meu are toate șansele să fie cel mai frumos. Și într-adevăr, e minunat, e așa cum mi l-am dorit. Dar nisipul e nisip..el nu mă ascultă pe mine. L-am amestecat cu apă, am adus forme să îl modelez, l-am presat.. Degeaba mă chinui, nisipul nu vrea să fie castel.

It's a metaphor.

Nu e fobie, e ceva mai mult

2011-07-16T20:47:00.003+03:00

Nu sunt o sclifosită, deși am o personalitate puternică, ușor impunătoare, dar mai ales, selectivă. Sunt mofturoasă la mâncare, am tabieturile mele și nu îmi place să îmi umble cineva prin lucrurile personale. Și da, urăsc insectele. De orice tip. Chiar dacă sunt fluturi roz, zburând din floare în floare.. dacă m-a atins, atât mi-a fost.
E vară și sunt extrem de multe insecte. În cameră am un aparat permanent care stă în priză și omoară orice țânțar care inoportun, vrea să ajungă pe tărâmul meu. Afară e mai greu.. fug de gâze ca dracu' de tămâie. În zilele călduroase, devine un calvar să trăiești, mai ales când ești ca mine. Uneori găsesc o scuză pentru comportamentul meu.. fac alergie la orice înțepătură, mă mănâncă toată pielea și mă înroșesc. De la înțepăturile de albină era să mor de vreo două ori, când am intrat în șoc și mi-a făcut mama repede hemisuccinat. Problema este că eu cresc și mama nu mai e lângă mine mereu ca să scoată rapid din poșetă remediile.. Recunosc că mama are poșete dintre cele mai mari văzute pentru că poartă mereu tot felul de pastile, fiole, etc. Defect profesional.
Revenind la insecte.. mai este un aspect care mă îngrozește. Animalele blănoase. Oricât de curat ar fi un câine, indiferent de cât de des îl speli.. vara ia purici. Poate nu are niciun alt câine de la care să îi ia, dar puricii, în caz că nu știați, trăiesc chiar și pe iarbă și se prind de animalele care trec. În parcuri, spre exemplu, există o mare probabilitate ca maidanezii să lase pentru cățeii ăia îngrijiți niște chiriași. De aceea, când văd un ghem din ăsta de blană, mă trec toți fiorii. Negativi, evident. Cu atât mai mult cu cât nu are o zgardă antipurici... Dacă văd pe stradă un astfel de câine, ocolesc frumos pentru a ne despărți câțiva metri buni...
Poate par scelerată, dar da, aceasta este oroarea mea. Insectele. Și câinii blănoși, vara. Astfel că uneori mă rog să vină înghețul, să curețe atmosfera asta infectă.

Sentiment de vară

2011-07-07T09:36:00.003+03:00

E vară iar, deși vremea nu se lasă cu una, cu două. La mine plouă în fiecare zi și conform prognozelor meteo, până pe 20 iulie cam așa o să fie. O să ajungem cred să avem vara de 2-3 săptămâni călduroase, iar restul ploaie. Dimineața râd când văd Neatza cu Răzvan și Dani pe litoral pentru că ei sunt îmbrăcați bine. Și acolo e frig..
Well, well... am terminat facultatea, cu note mari, așa cum mi-am dorit, iar acum sunt în perioada de recuperare. Sunt acasă și am un sentiment așa frumos pentru că deși ne-am mutat în toamnă, eu nu prea am avut ocazia să mă bucur de noua noastră casa. Acuma însă e bine tare, am loc pentru toate hainele, toți papucii și îmi permit să dorm cum vreau și cât vreau pe patul meu cel mare (e cel mai mare din toată casa, că așa mi l-am ales :D).
Și motanul meu se bucură că stau acasă, are cine să îl drăgălească. Zilele astea am făcut dulcețuri (încerc să fiu totuși gospodină)și am asistat la niște partide de joacă cu el de îmi dădeau lacrimile de râs. De altfel, se înțelege bine și cu Bulgărel. Au priceput încă de la început că la mine nu se acceptă scandaluri și bătăi.
Planuri de vară.. pff, întotdeauna există. Desigur, mă întorc la echipa mea cea veche, care m-a adoptat în fiecare vară, Actualitatea TV. O să lucrez un timp, apoi în septembrie sper la o vacanță, dacă mai este timp. Oricum, în iulie nu prea văd sensul de a pleca la mare, având în vedere starea vremii. Iar în afară nu prea se mai găsesc oferte..la naiba, m-am trezit târziu că vreau în vacanță :). Doar ce mă mai plimb pe aici - Borsec, Piatra Neamț, Sovata, etc.
Una peste alta, le descurc eu cumva și mă bucur de timpul acesta liber. Mi-am achiziționat vreo 20 de cărți despre artă, civilizație și istorie.. am ce face :D.
Vă doresc și vouă o vacanță cel puțin la fel de frumoasă ca a mea!

PS: L-am adăugat și pe pisoi, că doarme și se întinde lângă mine.

Puțini oameni, restul populație.

2011-04-08T21:38:00.006+03:00

Cum aș putea începe altfel decât prin a spune că în principiu, mi-e scârbă. De tot ceea ce înseamnă populație interesată doar de bârfă, scandal, cuvinte neîntemeiate și încercarea de impunere, fără o bază solidă. Da, m-am săturat de proști și nu știu cum să zic, am parte de exemple de ciudați interiorizați spiritual care au impresia că mama lor i-a câcat deștepți și că nu se merită niciun efort să mai învețe ceva pe parcursul vieții. M-am săturat de tupeu, îmi iese pe ochi. Și cum proștii nu sunt proști destul până nu sunt și fuduli, am o listă vastă de proaste care se laudă aprig atunci când iubitul le-a cumpărat o pungă de chipsuri, un suc sau le-a gâzduit peste noapte în patul lui de cămin, 'fiind atent și ținându-le strâns în brațe'.
Da, mă știu superficială atunci când vine vorba de aspecte legate de viața privată, dar mi se pare normal ca viața privată a unui om să fie a lui, doar pentru el, locul de unde pleacă și revine, mereu cu bucurie în suflet și nerăbdarea de a fi alături de oamenii pe care îi iubește. Sintetizând, viața privată e privată, de aceea se numește așa. Dar cum unii au suferit de foame în copilărie, iar în Iași se cred buricul pământului (deși nu au ce mânca peste zi), trebuie să se laude chiar și cu o gumă turbo. Noi trebuie să știm că a avut cu ce să o cumpere. Și nici nu mai contează dacă unele sunt curve noaptea și doamne dimineața, pretinzând o poziție socială ce nu o vor avea niciodată sau încercând să capete un respect impus. Și uneori îl capătă, sunt destui lachei în mediul ăsta.
Nu îmi pasă de obicei de oamenii nuli din viața mea. Mai am unele momente de răbuf interior, dar îmi trece repede și îmi dau seama că nu am cum să schimb o societate interesată de Oana Zăvoranu, Monica Columbeanu și de inventarea unor minciuni despre colegii de breaslă. Pentru că știu, cei care comentează gratis, o fac pentru că realizează că nu pot fi la fel de buni ca tine. Preferă să își petreacă viața discutând fapte inexistente și sperând să fie adevărate.
Diversitatea umană e mare, iar inepția capătă proporții largi. Îmi cer scuze că nu îmi spun planurile de viitor, că nu spun ce fac și ce realizări am (deși sunt semnificative de multe ori), îmi cer scuze că sunt conteporană cu voi și că îmi pasă doar de mine și de oamenii importanți din viața mea. În rest, realizez că postarea va merge mai departe și unii se vor regăsi printre rânduri, se vor supără, vor ofta și vor coace alte păreri și idei ce le vor vehicula intens printre semeni. Nu-i nimic, sunt calmă iar atunci când nu îmi pasă, chiar nu îmi pasă. Pentru că în viața mea nu e loc de asemenea oameni, nu îmi pierd timpul cu minți făcute praf. :)

PS. îmi pare rău că există persoane care s-au regăsit în aceste rânduri, deși postarea nu le viza absolut deloc. Probabil că totuși au motive să creadă acest lucru.

Luna plina ma transforma. Si restul din jur

2011-03-21T00:33:00.003+02:00

Am tot citit zilele acestea prin tot felul de ziare si site-uri ca luna s-a apropiat azi-noapte mai mult de Pamant, la vreo 356.000 km; s-a vazut cu aproape 15% mai mare si 30% mai stralucitoare. Am iesit pe la 10, aseara, pe terasa, sa vad cum e luna. Se vedea vag, pentru ca la mine acasa era ceata. Nu mi s-a parut mare lucru. Si oricum, claritatea lunei din Islanda e de neegalat.
Una peste alta, nu ma asteptam ca acest eveniment astrologic sa produca catastrofe, asa cum vorbeau multi pe la colturi de bloc, mai ales ca luna s-a apropiat o data chiar si mai tare, fara sa produca alte fenomene.
Ceea ce ma intereseaza pe mine este in ultima perioada sunt terminata fizic. Sunt meteo-sensibila si am reumatism. Prevestesc orice ploaie, cutremur sau ninsoare. Zilele acestea abia am reusit sa ma adun : dureri de cap ingrozitoare, oboseala, dureri de oase si lipsa de energie. Sa fie oare luna de vina? Sau radiatiile de la japonezi? Sau vremea aceasta nehotarata? Sau faptul ca dorm prea putin si am prea multe de facut? Sau poate prevestesc vreo catastrofa?
Concluzie: cred ca toate la un loc...

Ma oftic!

2010-09-25T22:16:00.002+03:00

DA, ma oftic. Pe pagina de Facebook a scriitorului contemporan Paulo Coelho a aparut un articol in portugheza, engleza si spaniola avand ca titlu "De ce barbatii iubesc femeile". Nimic important, s-au chinuit atatia sa descrie de ce o femeie merita sa fie iubita si niciunuia nu i-a iesit pe bune. Le iubiti pentru ca le iubiti. Si pentru ca omul are o imensa capacitate de obisnuinta si de adaptare.
Ceea ce ma intriga este ca intregul post este de fapt finalul cartii lui Mircea Cartarescu, "De ce iubim femeile", pe care portughezul asta si-l insuseste. Adica cum? Ma apuc si eu de tradus din opera lui Balzac sau a surorilor Bronte si uite, ma fac mare scriitoare.
Sunt ofticata de situatie. Un strain isi permite sa-si insuseasca un text al unui roman, ca si cum ar premedita ca nimic nu i se va intampla. Ca si cum, daca el este best seller in ultimii ani, are dreptul sa fie marlan. Ma oftic acum pana si de faptul ca i-am citit toate cartile, unde povesteste de amoruri neintelese, dimensiuni astrale si orgasme nereusite. Mi-e ciuda, zau.
A nu se intelege ca il apar pe Cartarescu. Desi, daca ma gandesc bine, Coelho nu a ajuns la profunzimea pe care o atinge romanului nostru in Nostalgia.

Inca ma oftic.

Amintiri din vara

2010-09-24T15:42:00.005+03:00

Cu mici eforturi, dar destul de dese, mi-am gasit timp sa mai scriu ceva pe pagina asta. Ma si intreb uneori la ce imi foloseste un blog, pentru ca oricum ceea ce e cu adevarat important in viata mea nu voi scrie niciodata. Cred ca singurul scop al blogului meu e ca imi mai anunt numerosii prieteni si amici (cu care imi este imposibil sa discut in permanenta) despre ce trasnai am mai facut.
Nu am scris din iunie... Am terminat o agenda de atunci. Nu am plecat nicaieri vara asta, dar am lucrat pe branci la Actualitatea, unde am facut multe multe multe stiri, unde am scris multe multe multe articole (de aia nici nu am avut vreodata chef sa scriu ceva pe blog, fiind deja plictisita de ceea ce faceam zilnic la serviciu) si unde am mai prezentat si niste stiri. Personal, sunt multumita de realizarile mele de acolo din anul acesta si ma bucur ca mai am inca un punct important in CV. Ah, si sa nu uit.. degeaba ma cunostea jumatate de Pascani.. acum ma cunoaste intreg orasul. Si detest sa fiu privita si analizata pe strada, in cafenele, in supermarketuri sau in magazinele de haine.
O alta realizare este ca mi-am terminat casa nr.2 :D Mi-am schimbat adresa :D Primesc cadouri, vederi si vizite la noua mea casuta, care e casoi :D si in care am facut totul asa cum ne-am dorit noi :) Si sunt mandra ca am un dressing incapator, in care in sfarsit, au reusit sa imi incapa hainele si papucii :D
Hmm.. altceva nu cred ca ar mai fi de adaugat.. am facut multe trasnai, asa cum ma cunoasteti.. am adormit la soare si 3 zile am plans de usturime de piele, am stricat tot ce se putea strica in camera surorii mele (televizor, calculator, foehn), motiv pentru care ea cred ca isi dorea cel mai mult sa plec in Iasi... am agatat firul din studio si am intrerupt emisia la tv, mi-am innebunit prietenii ca vreau cizme de cauciuc colorate, am varsat o sticluta de parfum pe covor si miroase si acum in camera aia.. chestii banale.
Ahhh, si sa nu uitam.. Felix e cel mai tare animal de casa. Ma iubeste si ma asculta :D Sunt o mamica fericita <3

Micul Print - de fapt, un mare geniu

2010-06-29T20:19:00.005+03:00

Ca orice iubitor de beletristica, exista in copilaria mea cateva carti care mi-au marcat gandirea imatura si m-au facut sa meditez la lucrurile din jurul meu. Astfel, nu putea trece aceasta zi fara sa imi amintesc cu drag de Antoine de Saint-Exupery, zi in care se implinesc 110 ani de la nasterea sa. Ii apreciez cariera pentru ca a fost un om complex, care a stiut sa scrie carti, sa fie un reporter remarcabil, pilot, militant in cel de-al doilea razboi mondial, in urma caruia si-a pierdut viata - avionul pe care il pilota deasupra Marii Mediterane a fost atacat. A calatorit in intreaga lume, punandu-si astfel in cuvinte nu doar experientele, ci si aspiratiile, dorinta unei lumi ideale, in care oamenii sa nu uite de conditia umana pe care o au.

Cei mai multi dintre noi il recunosc pentru "Micul Print" si pentru citatele sale desprinse din romanele de razboi. Voi posta aici cateva fragmente care mie mi-au ramas in minte si recunosc, ca acum un an, cand Michael Jackson a murit, am fost surprinsa sa o vad pe cea mai buna prietena a sa, Brooke Shields, citindu-i din aceasta carte, atat de delicata.

"Nu poţi vedea bine decât cu inima. Esenţialul este invizibil pentru ochi."

"Singur te simţi şi printre oameni..."

"De milioane de ani, florile fabrică spini şi, de milioane de ani, totuşi, oile mănâncă florile. Oare nu-i ceva serios să cauţi să înţelegi de ce florile se ostenesc să mai fabrice spini care nu ajută niciodată la nimic?"

"Oamenilor mari le plac numerele. Când le vorbiţi de un nou prieten, nu vă întreabă niciodată ceea ce este cu adevărat important. Nu vă întreabă niciodată: "Cum sună vocea lui? Ce jocuri îi plac? Colecţionează fluturi?" Ei vă întreabă: "Câţi ani are? Câţi fraţi are? Cât cântăreşte? Cât câştigă tatăl său?" Numai atunci ei vor crede că l-au cunoscut."

"Eu nu mănânc pâine. Grâul este inutil pentru mine. Câmpurile de grâu nu înseamnă nimic pentru mine. Şi asta e trist! Dar tu ai părul blond, aurit. Atunci când tu mă vei fi domesticit va fi minunat. Grâul, care este auriu, îmi va aminti de tine. Şi îmi va plăcea zgomotul vântului prin grâu..."

"Ceea ce ma induioseaza atat de mult la acest mic print e credinta lui fata de o floare, e icoana unei flori ce straluceste inlauntru-i, ca flacara intr-o lampa, chiar si atunci cand doarme... Si gaseam in el o gingasie si mai mare si banuiam ca este chiar mai fragil decat credeam. Trebuie sa ocrotim cu grija lampile: orice boare e in stare sa le stinga."

Sentiment de vara

2010-06-04T03:27:00.002+03:00

A mai trecut un semestru si ma apuca in mod ciudat nostalgia pe care o simteam cand eram copil si cantam zor-nevoie "a venit vacanta cu trenul din Franta" ... S-a mai dus un semestru, si cu bune, si cu rele. Ma bucur ca in timpul acesta am reusit sa imi fac timp pentru toate ... in viata mea aglomerata, a fost timp si de invatat, si de iesit, si de familie, si de viata personala. Comasate, aglomerate, insa eu zic ca mi-au iesit bine toate..

Abia astept sa treaca sesiunea; cred ca sunt mai stresata de ideea de 'sesiune' decat de ceea ce am de invatat. Ma bazez totusi pe materia mea cenusie, care stiu ca nu ma va lasa la greu. E drept, cu putin ajutor - cofeina, ambitie de fier, nopti albe, si mult mult argou. Cu totii avem nevoie de sprijin uneori, o inteleg.

Se anunta o vara departe de casa... alta lume, alte experiente; planuri sunt, depinde doar de imprejurari si gestiune.

Si totusi, ar fi cate ceva ce nu as lasa acasa. E ciudata puterea omului de a se obisnui. Prin toamna nu ma puteam obisnui cu alta lume, pentru ca apoi sa nu ma pot obisnui cu vechea mea lume. Iar acum, din nou, imi vad aceeasi indoiala cand vine vorba sa plec.

Sa trecem totusi de sesiune cu bine, apoi mai vedem.

Fac ce fac, si tot ajung vedeta...

2010-03-13T03:05:00.005+02:00

Azi mi-a dat viata sansa de a-mi gasi iubirea vietii mele, pe Fat Frumos cel neintalnit inca, pe minunatul si mirobolantul, de nimeni inlocuitul print al inimii mele. Si nah, nerecunoscatoarea de mine, a dat cu piciorul unei atat de rar intalnite situatii...

Sa trecem la lucruri seriose. Cineva a vrut sa imi scaneze id-ul si sa vada daca sunt offline sau invisible si deh, mi-a postat si avatarul, alaturi de id pe un site pe care saracii care nu reusesc sa isi faca o iubita in viata reala, se chinuie sa o gaseasca virtual. Si astfel, numerosi de indivizi au inceput sa dea add la id-ul meu.. si add, add, add... fara numar.

In cele din urma, a reusit Ionela sa ma stearga de pe site-ul ala si messengerul meu a putut fi restabilit...

Asadar, vinovatul sa se ia de urechi bine. Ca mi-a dat motiv sa ma enervez astazi.

La multi ani fetitse, gagici si mamici!

2010-03-07T23:08:00.002+02:00

Inca un 8 Martie, inca o zi din an in care admir intreaga parte masculina putin stanjenita pe strazi, cu o floricica in mana in drum spre o oarecare Ea - care poate fi mama, iubita sau colega. Sau fata pe care ar vrea sa o invite la suc dar nu a avut o ocazie pana acum.

Imi amintesc cu drag ca intr-un an mergeam prin oras de 8 Martie si un domn la vreo 50 de ani, tzapan :D .. cu o sticla de Cotnari in mana care mai avea ceva vin pe fundul ei - si ce e mai important, in sticla era un trandafir. Iar el se uita la floarea din sticla si zicea: "Na, sa mai zici ca nu ti-am luat nimic!!!! Na, sa mai ai tu curaj sa zici ca nu te iubesc!!" . Bine, pentru el dura destul de mult sa zica aceste doua fraze.

In alt an, un rocker cu pletele pe spate la florarie cumparase un buchet, dupa care a iesit pe strada si fredona: "No, woman, no cry"...

La multi ani!

Surorii mele, cu care nu vreau niciodata sa joc Monopoly si nu am timp pentru ea. Pentru ca este mica si isteata si ma da pe spate cu niste replici bune din desene animate.

Prietenelor mele, atat celor de pahar, cat si celor de hard work. Pentru ca am petrecut clipe (ne)bune impreuna si am reusit sa trecem peste.

Fetelor mele scumpe, care mi-au fost mereu alaturi si pentru care as muta China in America. Pentru ca sunt cele care cred in mine, carora le pasa si se sperie cand dispar din peisaj.

Rudelor - matusi, bunici, verisoare, etc - pentru ca m-au invatat sa rad, sa fiu responsabila, sa ma dau cu oja si sa gatesc.

Nu in ultimul rand, mamei mele - pentru ca a supervizat tot ceea ce s-a intamplat in viata mea.

Pentru ca suntem femei si pentru ca toate contam, una pentru alta.

Viteza

2010-02-16T21:03:00.003+02:00

Si uite cum au trecut mai bine de doua luni de cand am ajuns acasa... fara macar sa imi dau seama. Stiam ca trece repede timpul, dar acum parca sunt eu socata de viteza lui. De fapt, cred ca mai mult sunt surprinsa de cat m-am schimbat in aceasta perioada si prin cate am trecut.

Am umblat mult, nu mi-am mai putut gasi locul. Iar acum, cand parca e binisor acasa, trebuie sa ma mut in Iasi ca incepe facultatea. Trist. Defapt, nu chiar... mi-e dor de toti colegii, sunt curioasa sa ii cunosc pe cei noi, mi-e dor de un club, de o alergare prin copou, de o plimbare fara directie... Oricum, camera mea momentan e plina de haine peste tot si e o dezordine de nedescris... cam asa stiu sa ma pregatesc :D. Sper ca maine sa ma hotarasc ce haine sa iau... ca de obicei, le scot pe toate si le aleg normal, tot pe acele care imi plac mai mult si pe care le port destul de des. Cred ca face parte din comportamentul feminin, nu te simti bine daca nu iti aduci aminte din cand in cand cate foarte multe haine ai... si cate perechi de pantofi, cizme, adidasi stau in toate cutiile alea care ocupa atat spatiu...

Iar de dimineata imi rasuna neincetat in cap o piesa pe care am descoperit-o de curand. Poate voi o stiti, eu sunt ceva in urma cu viata cotidiana - adevarul e ca in ultimul timp m-am ocupat de partea interioara (carti, filme, documentare). Si totusi, cred ca e o piesa veche :D.

http://www.youtube.com/watch?v=2a1UOa0YZaE

Cam in ritmul asta umblu eu de dimineata prin casa. \:D/

Ianuarie ...

2010-01-31T00:00:00.002+02:00

Pff, nu am scris de mult. De fapt, am sters cateva posturi deoarece mi s-a reprosat ca am jignit anumite persoane - desi nu dadusem nume, ci insirasem niste ganduri, idei, pareri. Mda, neinteresant.

Si pentru a continua cu ultimul post, voi spune ca inainte de sarbatori am ajuns acasa. Drumul spre Romania am suferit destul pentru ca in Islanda am cunoscut oameni deosebiti pe care nu se stie daca ii voi mai vedea vreodata. Si te simti lezat in incapacitatea de a schimba situatia.

De sarbatori, am petrecut ca toata lumea, mai cu prieteni, mai cu familie - acum fiind mai iubita si mai in centrul atentiei ca oricand. Intr-un fel, mi-a placut sa vad ca oamenii ma iubesc sunt multumiti de mine, dar in alt fel, a fost destul de greu sa fac tuturor un rezumat despre experienta traita.

Brusc, m-am trezit ca am de dat un examen, pe care l-am rezolvat fara prea mari dificultati... Iar acum am intrat in 'perioada de recreere' - o luna libera pana incepe scoala. Pfiu, as face atat de multe lucruri in perioada asta ca nici nu stiu cum sa le randuiesc. Deja am inceput sa nu mai dau pe acasa, sa imi planific fel de fel de iesiri, petreceri, intruniri... Si asta imi da un chef de viata teribil.

Si am o compasiune pentru voi toti, cei care dati examene acum.. dar va urez succes si va astept in vacanta sa ne distram impreuna.

Pe aici, pe acolo, pe undeva...

2009-11-29T03:12:00.007+02:00

E deja destul timp de cand am plecat de acasa si de cand sunt departe de tot ce mi-e drag. La mine a nins in ultimele zile, acum e minunat afara - zapada pufoasa, munti de jur-imprejur, un cer atat de plin de stele, cum nu am mai vazut. Azi am explorat o pestera naturala... m-am catarat pe stanci in intuneric cam 1,2 km. A fost o experienta draguta, desi m-a cam obosit si mi-a distrus degetele. E frumos sa vezi oameni atat de diferiti ca fac ceva impreuna si ca le chiar iese ce isi propun, ca ne putem intelege inca dupa mai bine de 3 luni de convientuit intr-o comunitate foarte mica, in care poti destul de repede sa te saturi de fata cuiva doar pentru ca il vezi prea des. Nu vrei sa te certi. Daca te certi cu cineva, te certi cu jumatate de campus. Daca nu te mai intelegi cu o persoana, esti exclus din activitatile banale. Daca esti altfel, esti condamnat de ceilalti.
Una peste alta, am cunoscut oameni minunati de care o sa imi fie dor si pe care o sa vreau sa ii mai revad de acum. Acum sunt curioasa de ceea ce e in celelalte tari, vreau sa cunosc mai multe, s-a aprins parca inca o flacara in mine care ma face sa vreau si mai mult de la viata.
Cand eram in autobuz, in drum spre casa dinspre pestera, cineva a desfacut o clementina... Atat mi-a trebuit... Mi-am adus aminte de mirosul Craciunului, acela de portocale si brad combinate si deslusite in intreaga casa... Casa mea. "Acasa". Ce bine suna si ce dor imi e de cuvantul acesta! De acea combinatie fantastica dintre fericire, caldura, iubire si mai ales, protectie. Cand simti ca esti copil si ca celorlalti le pasa de tine. Iar in Ajun, sa ii vezi pe toti zambind... E minunat. Si mi-e dor. Mi-e dor de voi toti. Dar cel mai mult, de "acasa".

PS: am calculat, 20 de zile si sunt pe aeroportul din Otopeni. :)

Dezechilibru

2009-11-09T12:51:00.005+02:00

Din nou, pe acelasi drum si cu aceleasi ganduri, acum mai multe decat de obicei. Simt ca in mintea mea ideile erau stivuite, erau stranse in manunchiuri, erau catalogate, puse deoparte pentru fiecare moment, pentru fiecare dorinta si deodata s-a intamplat minunea si a explodat calupul ... Ca orice explozie nucleara, a distrus tot... De fapt , nu a distrus, ci a creat. M-a creat pe mine, mi-a creat o minte care ruleaza continuu si da erori, exact ca un hard prea mult uzat, care scoate sunete atunci calculatorul trebuie sa execute vreo comanda.
Imi simt capul greu si ochii ma dor, sunt obosita si stresata. Nu imi place starea asta, nu sunt eu asa; incerc cu tot posibilul sa ies din ea, sa nu ii ranesc pe ceilalti, sa ma comport adecvat, sa nu deranjez, sa nu incurc, insa ma copleseste. Si ma uit in oglinda tot mai des si ma intreb ce doare. Dar nu gasesc niciun raspuns, nu reusesc sa ma redescopar. Si merg iar in pat si imi bag capul sub perna si incerc prin orice metoda sa opresc calculele fara sfarsit.
Si acum, daca as mai vrea ceva, ar fi sa ma stranga in brate una din fetele mele si sa imi zica... "a trecut!". Sau macar ca... "va trece!".

Small things

2009-10-29T15:27:00.003+02:00

(...)"The most important thing in life? Hmmm... To find that something that you really like. That special something that means more than everything in the world. And when you find it, you fight for it. You consider it above all: your future, your life, everything. Maybe what you are doing for him is not so intelligent. But it doesn't matter. Because in your heart you know that is worth the added risk. (...)"

"(...) you are that mix of girl and stubborn woman, but very stubborn. You're indifferent of what the others are talking and thinking if is against your opinion. You have a will which is materialized and you are not carried away. But I will always remember you as a child girl... "

thanks!

Mircea Cartarescu - When you need love

2009-10-22T18:57:00.002+03:00

when you need love, you don't have love.
when you have to love, you are not loved.
when you are alone, you can't escape from loneliness.
when you're unhappy, it does not make sense to say.

when you want to hug somebody, it's no one.
when you want to call, all are gone.
when you're down, who cares for you?
who ever cares? does anybody care?

be you close to me, think of me.
be lovely and don't bother me, don't make me jealous,
do not leave me, i couldn't overcome another break.
be near me, sustain me.

understand me, love me, i don't need lies and false conversations,
just be my permanent love.
let's forget the game's rules, let's forget that the sex is a jungle.
let's attach each other, let's have a equilibrum.

but i hope nothing... you don't receive love
when you need love.
when you want to love, you are not loved.
when you're down, nobody knows you.

Sunt toamna

2009-10-19T13:52:00.003+03:00

o frunză stingheră
în palmă
îmi cade
căderea ei mută
mă doare
mă roade

pătrunde în carne
să-mi ardă
de-a valma
şi mâna-ncleştată
şi ochiul
şi palma

iar moartea porneşte
să-mi cate
ocol
mi-adulmecă trupul
nevolnic
şi gol

sunt una cu frunza
ce-n palmă
o strâng
sunt una cu frunza
murindă
şi plâng

mă doare şi palma
şi ochiul
mă doare
sunt singur şi veşted
sunt frunza ce moare

A quiz to yourself.

2009-09-30T16:51:00.003+03:00

Flower: chrysanthemum

Season: Autumn

Color: pure green

Animal: my small mouse, Felix

Fashion item: nightgown

Piece of furniture: the shelf near to the mirror

A poem line: “A venit toamna, acopera-mi inima cu ceva, cu inima unui copac sau mai bine, cu umbra ta” = “Autumn came, cover my heart with something, with the shadow of a tree, or better, with your shadow..” (Nichita Stanescu - Autumn Emotion)

Landscape: Ocean after storm

Object: my bag

Musical instrument: guitar

Tree: Cherry

City: Iasi

Book: “Spider web” – Cella Serghi

Dish: chicken with vegetables

Fruit: all fruits

Part of the body: heart

Song: Edward Maya feat Vika Jigulina – StereoLove , Shayne Ward – No promises

Update : Thanks for the quiz, Vlad!

Luni dimineata, memorii de sambata

2009-09-14T13:18:00.007+03:00

E dimineata, e luni si sunt la facultate ... Proful se chinuie sa ma faca sa inteleg care e treaba cu "statement of cash flows" and "net increase", dar pe mine ma doare capul de abia il tin pe umeri si mi-e un somn teribil... Urasc diminetile de luni, mereu le-am urat. Iar cand ai contabilitate de la 8 la 12:30, parca ti se interzice dreptul de a pasi intr-o noua saptamana.
Sambata am fost intr-o excursie prin Islanda si am vazut cateva din cele mai frumoase locuri de aici. Alaturi de 3 austrieci si Ionela, am mers cu o masina pana laReykjavik, iar de acolo am luat un autocar si am fost in ordinea aceasta: Sheep Round-Up, cascada, gheizer, vulcan. Bine, doar in masina asta am fost 5, ca in total am fost mai mult de 10, sigur.
Sheep Round-Up in engleza sau "rettir" in islandeza e o traditie veche aici, care aduna fermierii din toate imprejurimile. In septembrie, ei isi aduna oile de pe munte, le aduc intr-un cerc imens, inconjurat de un zid de piatra si le amesteca. Langa acest cerc, sunt alte patrate de piatra. Are loc astfel un concurs... Cei care participa trebuie sa intre in cercul cel mare si sa gaseasca oile fiecarui fermier, ducandu-le in patratul lui. Acolo unde am fost erau mii de noi, a fost o nebunie totala. Am vazut insa si cai islandezi, cei mai frumosi din lumea asta.
La cascada ploua... cu galeata. Era foarte frig, dar am gustat din plin momentele. La gheizer ne-am uitat cat ne-am uitat, am vazut cum tasneste apa fierbinte, apoi am escaladat un munte din apropiere... Apoi ne-am intors la autocar, am traversat vulcanul tot, ne-am plimbat, am vazut craterul, urmele de la eruptii, stancile cu lava ... Cred ca a fost una din cele mai frumoase zile din viata mea.
Ajunsi in Reykjavik, am luat masina si am mers inapoi acasa - cam 2 ore. Eram murati toti, murdari, plini de noroi.. Am facut un dus, apoi ne-am adunat sa facem imparteala banilor... Imparteala care a durat pana dimineata. Am tot stat la un paharel, muzica, voie buna si uite asa am dat frau liber unei petreceri...
Voi pune cateva poze, insa sunt mult prea putine pentru a arata cat de bine poate fi uneori.
PS: Stiu, azi sunt un anti-talent la a scrie, dar ma intelegeti... e luni dimineata si am contabilitate.

Minunata Islanda

2009-08-31T10:32:00.004+03:00

E dimineata, e ora 7 si beau o cafea amara.. nu am zahar pentru ca inca nu am reusit sa ajung in oras sa imi cumpar. Sunt departe de casa, iar la geam cateva raze se chinuie sa apara... Sunt in Islanda, acolo unde industria a uitat sa polueze, unde oamenii au uitat sa fie rai si unde Dumnezeu iubeste totul. E minunat aici, imi place. Un relief montan, populatie putina, dar civilizata, o scoala desprinsa din science-fiction. Totul e altfel aici, atat de primitor, de natural, de friguros...
Va doresc tuturor ca macar o data in viata sa ajungeti aici, nu aveti ce pierde.
Acum merg sa ma pregatesc, scoala ma asteapta...pe mine mai devreme decat pe voi :).

Dementa la drumul mare... insarcinata cu 12 copii

2009-08-11T12:04:00.005+03:00

"O învăţătoare din Tunisia poate fi considerată o viitoare mamă-eroină. Asta pentru că se pregăteşte să nască nu mai puţin de 12 copii. Femeia, de profesie învăţătoare, urmează să aducă pe lume şase băieţi şi şase fete, informează The Telegraph.

După ce a pierdut două sarcini, femeia a decis să apeleze la serviciile unei clinici de fertilizare. Mai mulţi medici susţin că sarcina este una periculoasă şi că poate fi dusă la termen, dar cu riscuri considerabile.

Potrivit publicaţiilor tunisiene, femeia de abia aşteaptă să-şi îmbrăţişeze toţi cei 12 copii. Ea a vrut să nască pe cale naturală, însă medicii au avertizat-o că acest lucru este imposibil.

Numele femeii nu a fost făcut public de presă. Soţul acesteia a acordat un interviu unei publicaţii din Tunisia. "Iniţial, am crezut că soţia mea este însărcinată cu gemeni. Însă, doctorii au descoperit că numărul copiilor era mult mai mare. Bucuria noastră a crescut direct proporţional cu numărul copiilor", a spus bărbatul. "Este un adevărat miracol", a adăugat acesta.

La începutul acestui an, o femeie din SUA a dat naştere la opt copii, devenind a doua persoană din lume, care a născut un număr atât de mare de copii în viaţă.Cei şase băieţi şi două fete s-au născut prin cezariană în Los Angeles, California.Copiii, care cântăreau între 820g şi 1,5 Kg, sunt toţi sănătoşi."

Mie mi se pare o mare nebunie din partea unei femei sa puna in pericol atat viata ei, cat si a celor 12 copii... Sunt curioasa cum se va termina povestea aceasta...

Folk you

2009-08-10T14:15:00.006+03:00

Am fost, sunt si voi fi o consumatoare a muzicii folk. Ma linisteste, ma indeamna la meditatie, ma face sa ma gandesc ca nu ar trebui sa se mai depuna prea mult praful pe chitara din perete... In zilele mohorate de toamna, in amorteala iernii, am ascultat cantecele uneia dintre cele mai buni voci ... Tatiana Stepa!
A luptat ani la rand impotriva cancerului, afirmand cu mandrie ca probleme vietii sale se contopesc in muzica, totul se opreste in notele muzicale. Divortata, evacuata si cu un copil de crescut, Tatiana a trebuit sa aiba grija si de parintii grav bolnavi. In decursul anului trecut, i-au murit ambii parinti si fratele. Cancerul a revenit si iata ca de data aceasta a castigat razboiul.
Voi posta aici o declaratie a celuia care i-a fost alaturi, Andrei Paunescu : "Relaţia mea cu Tatiana a fost chiar ca o viaţă de om. Sentimentul care mă încearcă nu este numai că a murit cineva drag, ci că a murit o bucată din viaţa mea, a murit o bucată din mine, pentru că am avut ani şi ani împreună cu Tatiana în tot felul de împrejurări, de la familie până la scenă, de la presă până la carte, de la prietenie până la tot ce înseamnă apropierea între bărbat şi femeie."

Va recomand iubitorilor de folk Editia de colectie a Jurnalului National - Tatiana Stepa.

20

2009-08-09T10:43:00.005+03:00

Deci, 20. Am facut 20 de ani si ma zbat intre frica de a imbatrani si bucuria unui suflet de 16 ani. Oricum ar fi, timpul trece peste noi, ne modeleaza caracterul, ne incearca, ne da lectii nepredate pentru ca mai tarziu sa aiba pretentia ca noi sa stim sa rezolvam probleme din ce in ce mai mari. Ne alegem cu nenumarate experiente pe care le povestim pe plaja la Costinesti, in prima instanta si treptat, prin nenumarate locuri pana ajungem pe terasa casei, povestind nepotilor.
Uitandu-ma in urma, sunt bucuroasa ca am niste realizari si stiu ca sunt rezultatul tuturor celor din jurul meu. Fiecare privire, fiecare gest, pentru mine a contat poate mai mult decat ati crezut. Cu fiecare lovitura, am devenit mai puternica si mai imuna; cu fiecare imbratisare, am reusit sa imi incalzesc sufletul si sa ofer dragoste. Multumesc astfel tuturor celor care ati trecut prin viata mea, fie pasager, fie lasand urme profunde... toti ati contat.

Update : poze.

Cand n-ai ce face, iti cauti...

2009-08-08T17:24:00.005+03:00

Tocmai cand reusisem sa ma adun de pe drumuri si sa fac un popas acasa pentru catva timp, destul de scurt, m-am gandit ca ar trebui sa mai postez ceva pe blog. M-am enervat ca nu imi mai placea cum arata, simteam eu nevoia unei schimbari, astfel ca m-am apucat de el. Cum le invarteam eu pe aici, mi se parea ca-s ba prea multe, ba prea putine, ba era rosu, ba negru, ba albastru... nici eu nu ma mai puteam hotari. De obicei e cam greu pana ma multumeste ceva, sunt o perfectionista,stiu, dar in cele din urma, dupa destule incercari, am sters toate postarile (am lasat doar scrisoarea lui garcia marquez, e prea emotionanta), i-am dat o forma cat de cat comerciala si iata-l, intreg si oarecum vatamat... Nu accept critici la adresa lui, habar n-aveti cati nervi mi-a mancat. Degeaba.

Un geniu isi ia ramas bun

2009-04-12T22:32:00.000+03:00

Gabriel García Márquez s-a retras din viata publica din motive de sanatate: cancer limfatic. Acum, se pare ca boala s-a agravat din ce in ce mai mult. A trimis o scrisoare de ramas bun prietenilor, cititorilor si admiratorilor lui, si datorita Internetului acum este difuzata.

Va recomand s-o cititi, intrucat acest scurt text scris de catre unul dintre cei mai stralucitori latinoamericani din ultimii ani este mai mult decat miscator.

"Daca pentru o clipa Dumnezeu ar uita ca sunt o marioneta din carpa si mi-ar darui o bucatica de viata, probabil ca n-as spune tot ceea ce gandesc, insa in mod categoric as gandi tot ceea ce zic.

As da valoare lucrurilor, dar nu pentru ce valoreaza, ci pentru ceea ce semnifica.

As dormi mai putin, dar as visa mai mult, intelegand ca pentru fiecare minut in care inchidem ochii, pierdem saizeci de secunde de lumina. As merge cand ceilati se opresc, m-as trezi cand ceilalti dorm. As asculta cand ceilalti vorbesc si cat m-as bucura de o inghetata cu ciocolata!

Daca Dumnezeu mi-ar face cadou o bucatica de viata, m-as imbraca foarte modest, m-as intinde la soare, lasand la vederea tuturor nu numai corpul, ci si sufletul meu.

Doamne Dumnezeul meu daca as avea inima, as grava ura mea peste ghiata si as astepta pana soarele rasare. As picta cu un vis al lui Van Gogh despre stele, un poem al lui Benedetti, si un cantec al lui Serrat ar fi serenada pe care i-as oferi-o lunii. As uda cu lacrimile mele trandafirii, pentru a simti durerea spinilor si sarutul incarnat al petalelor...

Dumnezeul meu, daca as avea o bucatica de viata... N-as lasa sa treaca nici o zi fara sa le spun oamenilor pe care ii iubesc, ca ii iubesc. As convinge pe fiecare femeie sau barbat spunandu-le ca sunt favoritii mei si as trai indragostit de dragoste.

Oamenilor le-as demonstra cat se insala crezand ca nu se mai indragostesc cand imbatranesc, nestiind ca imbatranesc cand nu se mai indragostesc! Unui copil i-as da aripi, dar l-as lasa sa invete sa zboare singur. Pe batrani i-as invata ca moartea nu vine cu batranetea, ci cu uitarea. Atatea lucruri am invatat de la voi, oamenii... Am invatat ca toata lumea vrea sa traiasca pe varful muntelui, insa fara sa bage de seama ca adevarata fericire rezida in felul de a-l escalada. Am invatat ca atunci cand un nou nascut strange cu pumnul lui micut, pentru prima oara, degetul parintelui, l-a acaparat pentru intotdeauna.

Am invatat ca um om are dreptul sa se uite in jos la altul, doar atunci cand ar trebui sa-l ajute sa se ridice. Sunt atatea lucruri pe care am putut sa le invat de la voi, dar nu cred ca mi-ar servi, deoarece atunci cand o sa fiu bagat in interiorul acelei cutii, inseamna ca in mod nefericit mor.

Spune intotdeauna ce simti si fa ceea ce gandesti. Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea dormind, te-as imbratisa foarte strans si l-as ruga pe Dumnezeu sa fiu pazitorul sufletului tau. Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea iesind pe usa, ti-as da o imbratisare, un sarut si te-as chema inapoi sa-ti dau mai multe. Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand voi auzi vocea ta, as inregistra fiecare dintre cuvintele tale pentru a le putea asculta o data si inca o data pana la infinit. Daca as stii ca acestea ar fi ultimele minute in care te-as vedea, as spune "te iubesc"si nu mi-as asuma, in mod prostesc, gandul ca deja stii.

Intotdeauna exista ziua de maine si viata ne da de fiecare data alta oportunitate pentru a face lucrurile bine, dar daca cumva gresesc si ziua de azi este tot ce ne ramane, mi-ar face placere sa-ti spun cat te iubesc, ca niciodata nu te voi uita.

Ziua de maine nu-i este asigurata nimanui, tanar sau batran. Azi poate sa fie ultima zi cand ii vezi pe cei pe care-i iubesti. De aceea, nu mai astepta, fa-o azi, intrucat daca ziua de maine nu va ajunge niciodata, in mod sigur vei regreta ziua cand nu ti-ai facut timp pentru un suras, o imbratisare, un sarut si ca ai fost prea ocupat ca sa le conferi o ultima dorinta. Sa-i mentii pe cei pe care-i iubesti aproape de tine, spune-le la ureche cat de multa nevoie ai de ei, iubeste-i si trateaza-i bine, ia-ti timp sa le spui "imi pare rau", "iarta-ma", "te rog" si toate cuvintele de dragoste pe care le stii.

Nimeni nu-si va aduce aminte de tine pentru gandurile tale secrete. Cere-i Domnului taria si intelepciunea pentru a le exprima. Demostreaza-le prietenilor tai cat de importanti sunt pentru tine."